<< Dar pe dumneavoastra ce gand va aduce pe la noi?
Ca stiti... Nu prea primim vizite.
Numai eu si locatarii. >>

duminică, 30 mai 2010

Cum sa [nu] renunti la blog in trei pasi


1. La inceput, intram in fiecare zi si dadeam mancare pestisorilor.
http://mais-la-symphonie.blogspot.com. Loading. Waiting. The blue empty space [pestisorii se incarca mai greu]... and finally, there you are. Daca v-as avea acasa, intr-un acvariu, ati fi morti.

2. Apoi a urmat etapa: "Andreea, eu nu mai am timp, intra tu pe blogul meu si da-le mancare pestisorilor!"

3. ...si in cele din urma, mi-am zis: "sunt virtuali, calmeaza-te, nu or sa moara". So, no http:// since then.

Da, stiu ca am blog. Da, stiu ca nu am mai scris nimic demult... Doar ca intr-o zi, in timp ce incercam sa-mi dau seama de ce nu mai scriu, mi-am amintit ca am citit eu undeva acum cativa ani, ca cei nascuti sub semnul meu zodiacal "incep si abandoneaza un milion de proiecte pe loc si de fapt, singurul motiv pentru care incep ceva e ca sa-si descarce nervii"... Uite, exaaact asa ziceam si eu.
Chiar nu e vina mea... Adica, na... E scris in stele, nu?

...Si ieri imi zice K.: "Bo, da' tu de ce nu mai scrii?" si astazi, pe mess, C.: "Am tot intrat pe blogul tau si nu ai mai scris nimic!" si seara, vine N.: "Auzi, Joanette, ai mai scris si tu ceva?" Dude, it's not like I'm the next Kafka or something.


O sa scriu.