:-< [mocutza care ofteaza]

 post enervare 8

Nu stiu cum sunt altii, dar... ori eu sunt agresiva ori... chiar nu stiu :| .

 Eu iubesc actorii. Aproape pe toti. Si nu e asa ca atunci cand iubesti pe cineva, vrei sa-l iubesti linistit si sa nu te deranjeze nimeni? Sau cel putin, daca te deranjeaza, sa fie un cineva dragut si amabil?

 Asa mi-a venit sa o pocnesc pe o doamna ieri, cand intarziand, cere explicatii IN TIMPUL piesei de teatru si mai si insista.
 Adica, doamna, dupa ce ca nu ai suficient respect incat sa ajungi inaintea inceperii spectacolului, macar ai bunul simt sa nu deranjezi si sa te asezi cuminte si discret pe un loc. [nu zic "la locul tau", pentru ca doamna era, fireste, foarte dezorientata si mai ales, pentru ca erau destule locuri libere care puteau sa o salveze pana la pauza macar]. Deci pe un loc. Dar nuuuu... Doamna vine sa ma intrebe daca am bilet, pentru ca nu observa ca fac ceva.
"-Da, bineinteles ca am."
"-Mi-l aratati si mie?"
[hai, pe bune, vrei acum sa ma apuc sa-mi scotocesc prin geanta, ca nici nu e intuneric si nici nu ma deranjezi absolut deloc] [si btw, tu chiar nu observi ca se intampla ceva pe scena?]
 Ma uit urat, cu ochii mei mici si verzi de femeie a dracu. Ma uit urat si ma uit degeaba. Nu da semne ca ar vrea sa plece. Ok. Imi iau geanta de jos, deschid, caut, ii dau biletul. Locul 19 [si pe bilet si pe scaun]. Dar! doamna nu se lasa "pacalita" cu una, cu doua:
"-Locul 19 pe acest rand? Nu este cumva pe randul celalalt?"
[ori eu sunt proasta ori ea e proasta ori are chef de conversatie]
"-Nu, doamna, nu este pe celalalt rand."

 Deci, in mod normal, nu as fi avut nicio problema sa socializez cu doamna, chiar mi-ar fi facut placere, ca eu sunt draguta si imi place sa trancanesc, dar nu in timpul unei piese de teatru sau film. Nu.
 Pentru ca desi ai impresia ca stau pe scaun si atat, de fapt, SURPRIZA!! fac ceva! Ma iubesc cu oamenii pe care ii iubesc.
 Deci, lasa-ma in pace!

Extraordinar :|

post enervare 7

  Este un prost la Realitatea Tv [cred] care se straduieste din rasputeri sa fie eroul propriei emisiuni si pe care, pe cuvant, imi doresc din tot sufletul sa-l intalnesc odata pe strada, pentru a-i arata toata recunostiinta izvorata in fiinta mea in urma incercarilor lui halucinante de a-mi confirma ca este de-a dreptul ignorant si nesimtit. Boule!

  Ar trebui sa-l vedeti. Este de basm. Serios. Cum sta el asa, mititelul, in scaunul din piele neagra, cu un laptop dragalas in fata, fluturandu-si pix-ul intr-o gestica nemaipomenit de energica si vorbind si revoltandu-se si vai si vai... o sa scoata un pistol si o sa omoare toti asistentii sociali, care nu fac, domnule, nimic, dar nimic. [Parerea mea, subiectiva de altfel, puneti-i pe toti la zid si impuscati-i! Pe asistenti, zic. Aia sociali, nu ceilalti - de exemplu, pe asistentele de la tv, alea blonde si bune, sa le lasati in viata.]

  Revenind. Din ce am apucat eu sa aud, era vorba despre cazul a doi copii abandonati, internati in spital din cauza unor probleme de sanatate. O doamna de la DGASPC Dambovita a intrat in legatura telefonica si l-a informat pe prezentator, pe bou, adica, in legatura cu demersurile ce urmeaza sa fie facute, dupa ce copiii vor fi externati; iar apoi a urmat ceea ce as numi eu, apogeul prostiei aluia:

[de precizat ca pe tot parcursul discutiei a avut o atitudine de atotstiutor si informat si superior ce este el, boul]
Dupa cum urmeaza - aproximativ:

  "-Doamna, cum se simt copiii?"
Se afla sub supraveghere medicala. In urma externarii vor fi preluati de un asistent maternal profesionist.

  "-Aaa, deci nu stiti cum se simt! Este de competenta dumneavoastra si nu stiti cum se simt, doamna!"
I se explica boului, din nou, ca sunt sub supraveghere medicala, deci momentan cazul e de competenta medicilor [pentru ca, boule! intr-o situatie ca aceasta se formeaza o echipa pluridisciplinara: medici, asistenti sociali, psihologi, care solutioneaza problema, incepand cu aspectele ei cele mai urgente si grave , iar aici, cum a tot incercat biata femeie sa iti explice, asistenta medicala este prioritara].

  "-Doamna, cate cazuri de abandon sunt la noi in tara?"
Eu i-as fi inchis telefonul pana acum, dar doamna continua rabdatoare sa ii explice ca fiecare directie de asistenta are cazurile ei, ca este mult prea vaga abordarea, cate cazuri sunt, pentru ca, din nefericire, foarte multe dintre ele nu sunt sesizate, ca depinde din ce punct de vedere privim abandonul [si in fine, off-topic, who cares cate sunt?? Dormi mai bine daca stii ca sunt 12 341 si mai prost daca stii ca sunt 12 342. Esti bou.]

   "-A, deci din nou nu stiti, doamna! Nu stiti cum se simt copiii, nu cunoasteti date statistice, nu stiti, ce sa mai. [...] Dar va intreb si eu, doamna, e cineva care sa mearga la acei copilasi cu o ciocolata, sa le spuna o vorba buna, ca sunt si ei suflete [...] " si de aici a continuat sa faca pe suferindul, sa se jeleasca acolo in platou pentru sufletele de care o sa-l doara fix undeva dupa ce iese din emisie, iar doamna, surprinzator, pana in ultima clipa a incercat sa-l lamureasca pe bou de cum se procedeaza de fapt.

  A, si in timp ce isi tinea pledoaria a putut sa spuna asa ceva: "...cum am vazut eu in filmele americane..." Ce, mah???
????????????
Bai, boule, ai idee ce e ala film si ce e aia realitate sau stii macar, asa vag, ce diferente sunt intre sistemul de asistenta sociala din Statele Unite si cel din Romania?

In fine. Gata. M-am calmat.
Cine ii angajeaza p'astia, frate?

Da.

post enervare 6

Cred, de fapt, ca eu sunt foarte inadaptata. Adaptabila, dar inadaptata. Neintegrata, ceva de genul. In esenta, ca asa, la nivel superficial sunt super adaptata. Sunt draguta, amabila, intelegatoare, sociabila, zambitoare, prietena cu toata lumea, dar nu stiu, uneori imi vine sa ma opresc si sa urlu: "Frate, voi chiar sunteti prosti?? Zic pe bune. "Atat de prosti??" As vrea sa stiu ca nu e asa si ca am eu o problema. Dear me, esti nebuna.

"...I got caught in a storm and carried away, I got turned, turned around... I got caught in a storm, that's what happened to me... So I didn't call and you didn't see me for a while. I was rising up, hitting the ground and breaking and breaking... I was caught in a storm, things were flying around and doors were slamming and windows were breaking... And I couldn't hear what you were saying. I couldn't hear what you were saying. I couldn't hear what you were saying... I was rising up, hitting the ground and breaking and breaking... Rising up. Rising up."


[Lhasa de Sela]

http://www.youtube.com/watch?v=bw6_Ea8GHYQ&p=D26B3A98DC17754B&index=4&feature=BF