<< Aici tinem fantomele. Mai trec ele prin pereti din cand in cand, dar le prindem.
Ca stiti dumneavoastra vorba aia: radem, glumim...
Dar nu parasim incinta!
Dincolo avem un baiat.
Vine singur.
Cauta inspiratie, cica. >>
| inspirație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inspir'ație | inspir'ația |
| plural | inspir'ații | inspir'ațiile |
| genitiv-dativ | singular | inspir'ații | inspir'ației |
| plural | inspir'ații | inspir'ațiilor |
INSPIRÁȚIE, inspirații, s.f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [Var.: inspirațiúne s.f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia.
Intro
Ca am o inclinatie accentuata spre a scrie preponderent despre lucrurile care ma enerveaza cred ca este evident.
Mai cred si ca se poate presupune foarte usor ca majoritatea lucrurilor ma enerveaza; prezumtie ce limiteaza considerabil procentajul de lucruri care nu ma enerveaza si face sa para aproape inexistent procentajul de lucruri care nu numai ca nu ma enerveaza, dar
imi si plac. Lucruri despre care nu am scris si despre care vreau sa scriu.
Cum ar fi cateii mici si multi.
Cata vreme am
inspiratie [aer in plamani zic] si nu ma enervez, nu are de ce sa nu functioneze.