Here I come. M-am saturat de toti oamenii care trebuie sa faca toate lucrurile sa fie despre ei. M-am saturat. Adica simt asa ca-mi explodeaza capul si ca le-as trage un pumn in fata si as urla: nu va mai dati dracului atata importanta! Pur si simplu nu va mai dati. Lasa-ti pe altii sa va dea. Sunt inconjurata de oameni d' astia. Si nu pot sa le dau un pumn in fata si nu pot sa urlu la ei si faptul ca nu pot sa fac nici una nici alta ma frustreaza. Ma frustreaza asa de tare incat as scrie aici de un milion de ori cat sunt de frustrata, pentru ca nu am cui sa spun. Primeste o bomboana cine ghiceste de ce nu am cui sa spun.
M-am saturat de oamenii carora le pasa cum le e comod. Daca a le pasa iese din zona lor calduta si draguta, s-a terminat. Ma doare in cur sa-mi includeti persoana sau problema in zona voastra de confort. Pentru ca zona voastra de confort e de cacat. Pentru ca e despre voi. Si m-am saturat sa fie despre voi. Sa fie despre florile de afara.
Si m-am saturat de toti oamenii astia care ma iubesc. Na, uite ca am zis-o. Toti oamenii din jurul meu ma iubesc de le iese pe ochi. Dar ce sa vedeti, iese pe ochii lor si intra in ochii mei si de atata iubire intrata in ochii mei, eu nu mai pot sa vad iubirea. Paradoxal.
