post enervare 2
[Inspiratia nu este ceva ce trebuie tratat frumos si care sa merite libertate. Nu. Inspiratia trebuie legata cu o funie de tine sau inchisa in dulapiorul de la baie.]
De cateva zile ma straduiesc sa scriu ceva. Simt ca trebuie sa scriu ceva. Nu stiu exact ce. Orice, dar... Nu pot. Unde s-a stricat jucaria, nu as sti sa spun exact, pentru ca, in principiu, lucrurile functioneaza simplu: am eu o mica mare revelatie la un moment dat si zic, "trebuie sa scriu despre asta!" si undeva, in decursul urmatoarelor zile, imi fac timp si scriu. Numai ca acum am sapte astfel de mici mari revelatii si toate implica un pic de suflet, iar sufletul meu e in vacanta, pentru ca s-a terminat sesiunea si vrea sa doarma. Deci cum sa scriu eu despre Iures acum? Nu pot sa scriu nici macar despre reforma la care lucrez, pentru ca m-am impotmolit la invatamantul liceal, plus ca nu mai sunt nici atat de revoltata si trebuie sa fiu revoltata cand vine vorba despre sistemul din tara noastra; ori entuziasmata [creatia "vai, ce draguuutz"] ori revoltata [creatia "bai, nene, esti tampit?!"] si cu mana pe sufletul meu adormit spun ca Romania se ocupa de multe dintre starile noastre, mai putin de cele de entuziasm.
Aseara m-am asezat in pat, mi-am pus si muzica de inspiratie, am luat condeiul in mana sau am inmuiat pana in cerneala sau mi-am aprins laptop-ul si am deschis un document wordpad si am asteptat, am astepatat... Inspiratiile au nevoie de harti? [Bucuresti, sector 2, Piata Iancului, uite aici trebuie sa vii, da?] Asadar, am sfarsit prin a ma uita la singurul film disponibil la ora 4. Demi Moore e frumoasa. Apropo de tv, mi se pare frustrant, asa ca o conspiratie impotriva fiintei mele insomniace, ca dupa ce ca ma uit o data la cinci ani si atunci doar pentru ca nu am internet, dispun de o varietate uluitoare de optiuni: otv, mtv, utv [useless, am muzica mai frumoasa eu pe ipod], cateva emisiuni culinare, [stiu ca am zis ca ma apuc de gatit, dar categoric nu incep in noaptea asta], "marile" dezbateri politice de peste zi, in reluare si... A, da, singurul film disponibil la ora 4.
M-am uitat si la o telenovela romaneasca. Nu vreau sa-mi dau prea mult cu parerea, dar si mie mi-ar fi placut sa fiu medic si totusi, nu am dat la medicina. Sunt lucruri pentru care suntem facuti si lucruri pentru care nu. Daca am fi evaluati si am sti sa ne autoevaluam corect! Romania ar fi de calitate, dar Romania pune pret pe cantitate, asa ca luam o duzina de oameni care nu au nicio treaba cu actoria, strecuram si cativa actori printre ei, ca sa nu bata la ochi si gata filmul. Nu toata lumea poate sa joace! Nu iei un om de pe strada si il distribui intr-o productie, pentru ca e frumos sau e fotomodel sau are sanii mari sau prinde la public. Nu, ca nici pe mine nu o sa ma ia nimeni de pe strada, sa-mi puna un bisturiu in mana si sa ma trimita in sala de operatie. Scoala cine a inventat-o, a inventat-o cu un scop. Trebuie talent, studii si munca.
Nu imi place sa iau decizii importante, sa risc in chestiuni care ar putea avea repercusiuni grave. Ezit. Tot timpul. Ce medic as fi eu, sincer? Tai aici sau tai acolo sau domnule pacient, nu vrei sa te trezesti tu putin si sa-mi spui unde preferi sa tai? Nu sunt construita psihic pentru a fi medic, dar sa spunem ca eu chiar imi doresc. Atunci invat si invat si invat si incerc sa-mi modelez felul de a gandi si de a actiona pe masura ce cresc intelectual, pentru ca in lipsa talentului, studiile sunt minimul de respect pe care il putem avea fata de noi insine si fata de cei pe care ii servim prin meseria noastra. Asa ca nu ma trezesc eu domnisoara blonda si ma uit in oglinda si vad ce ochi frumosi si ce par stralucitor am si ma gandesc ca numai pentru ca e lung si ondulat eu merit sa fiu actrita; ca asa si eu am sanii mari si ochii verzi, dar nu ma duc la auditii. Atata timp cat Maya nu a venit sa faca pe manechinul, hostessa, moderatoarea, economista, secretara, pitipoanca in locul tau, pai fii simtita si nu veni nici tu sa faci pe actrita in locul ei. Cred ca iar sunt prea acida si nu as vrea, dar hai sa lasam actorii sa joace, cantaretii sa cante, secretarele sa puna ibricul pe foc si sa nu le mai amestecam, ca oricat de iluministi ne credem noi, s-ar rasuci da Vinci in mormant daca ar vedea ce multi-lateral pregatit e poporul roman.
