post enervare 5
Prefata
Mi-am facut blog pentru a avea un loc in plus unde sa fac pe desteapta in voie. In voie fac pe desteapta oriunde, dar aici e un fel de "in voie" ca la mine acasa. Fiind femeie, insa, bineinteles ca mi-am transformat locul de predica [predica = eu va predic voua, pentru ca..........surpriza! ma cred foarte desteapta] intr-un fel de jurnal patetic [pentru cine crede ca stie ce inseamna "patetic", sa stiti ca in dictionar nu inseamna acelasi lucru]; ca lucrurile au deviat astfel este in regula, pentru ca, in fond, sunt o fiinta profunda si sensibila. Serios. Chiar sunt. Si atunci pot sa scriu si lucruri patetice. Pot sa scriu ce vreau eu de fapt, doar e blogul meu; doar ca ma gandeam asa, cred ca prefer sa fac pe desteapta... si atat. Bineinteles ca preferintele mele sunt insignifiante, fiindca, la urma urmei se presupune ca scriem ce simtim, nu ceea ce ne impunem. Irelevant, deci, ce prefer. Scriu ce-mi trece prin cap / suflet, cu o oarecare urma de cenzura [adica sa nu va imaginati ca o sa ma vedeti vreodata dezbracata]. In fine, si pentru ca probabil nu ati inteles nimic pana aici, stati linistiti, nu o sa intelegeti nici de aici inainte.
Capitolul I - Metafore
1. Ti se rupe unghia din carne. Da, doare al dracu de rau; dar durerea trece, incepe sa se vindece si in sfarsit, ai si tu secunda aia in care sa te bucuri ca nu te mai doare. Atunci, dar fix atunci, incep sa existe, asa, din neant, tot felul de persoane: "Vai, oare iti mai creste la loc?" "Dar daca ramai fara unghie?" "Dar o sa-ti pui una falsa?" "Dar ce culoare ai de gand sa o vopsesti dupa ce creste?" "Dar iti faci si model? O steluta, o floricica, ceva?" "Cum nu stii?? Vrei sa-ti spun eu?" "Nu vrei? Bine, hai ca iti spun." Da. Fix atunci. Fix oamenii aceia.
2.
-Ce faci?
-Opt fara un sfert.
3. Te-a calcat un tanc? A... Stai sa-ti povestesc eu, mai intai, cum mi-a cazut o geana.
4. "Demonii"? O porcarie. Nu, nu stiu cine e Dostoevsky. De ce?
Iubesc oamenii. Pur si simplu.
