post enervare 3
Cu riscul de a parea dubios de in varsta, pot sa spun ca pe vremea mea nu era asa. Copiii din ziua de astazi sunt nesimtiti si Doamne, ajuta, binecuvanteaza si inmulteste putinele exceptii care confirma regula; dar sunt foarte neincrezatoare in ceea ce priveste calitatea generatiilor viitoare.
Nu stiu. Parintii, scoala, sistemul, societatea, toate contribuie la formarea noastra, dar cred ca un rol primordial il are mediul in care suntem socializati: familia, cu precadere.
Asadar, dragi parinti, care aveti foarte multi bani si le puteti oferi orice, NU le mai oferiti orice!, ca pustiul poate sa traiasca fericit si fara joculetul din pricina caruia zbiara in metrou la bunica lui: "Nu vezi ca esti proasta?? Asta e cu touch screen, stii tu ce e ala?! Ia mana, n-auzi?!". Nu le mai permiteti orice, pentru ca data viitoare cand are sapte ani si ma plesneste peste fund, poate ma intorc si ii lipesc una si nu cred ca ti-ar placea sa-ti vina urland acasa, ca l-a pocnit o nebuna pe strada. Fara motiv, evident, pentru ca el este ingerasul lu' mami si lu' tati, care trebuie sa razbeasca in lumea asta rea si plina de dudui violente. Mall aglomerat, baie plina de oglinzi cu papusele atasate, stai la coada, sa te speli si tu pe maini, in timp ce in fata ta doua copilite de 12, 13 ani isi aranjeaza meticulos freza cu suvite foarte scurte si dezordonate in fata si cu parul lung si indreptat pe spate, in trei nuante de blond, explicandu-si una alteia despre miraculoasa placa de indreptat, pe care mi-a luat-o "papi" din Franta. Cand aveam eu 12 ani, imi impletea doua cozi si ma trimitea la scoala. What's wrong with you people??
Sunt cat se poate de open-minded, dar de ce imi vine sa fac o groapa, sa ma bag in ea si sa nu mai ies, cand intr-o cafenea, la masa de langa, media de varsta 15 ani, se discuta despre numarul!! partenerilor sexuali and I'm like, oh!!, ce dracu am facut in ultimii cinci ani, chiar ma simt prost.
...iar pentru marele fotbalist in devenire, care isi cara mandru echipamentul si uita ca e probabil prin clasa a 5 a, trebuie sa scuipi pe strada si sa-ti bagi din 3 in 3 secunde? Ca poate intr-o zi, o sa-mi prind mintea cu tine si te pun sa-ti dai pantalonii jos, sa vezi ca nu prea ai ce sa-ti bagi momentan si o sa-ti explic si ca saliva sta in gura, nu la 10 cm de pantofii mei; ori daca intr-adevar nu te poti controla, posteaz-o la 10 cm de pantofii mamei tale si atunci, poate isi va face timp sa te educe nitel.
Traim intr-o anumita perioada. Totul se intampla cu o viteza uluitoare. Tehnologia, moda, conceptiile, oamenii sunt intr-o continua schimbare, suntem deschisi spre orice, ne adaptam, avem viziuni noi, perspective si resurse infinite. E un secol pur si simplu frenetic. Dar "spre ce ne ducem, daca nu sosim nicaieri?" Daca nu ne respectam? Daca nu mai avem principii? Daca nu ne oferim sansa si timpul de a creste frumos si armonios nici fizic, nici psihic? Daca nu avem rabdare? Daca suntem nesimtiti, imorali si ignoranti? Daca vrem sa ne traim viata, cu toata bogatia ei, pana la varsta majoratului? Avem noi, oare, resurse emotionale suficiente pentru a face acest lucru? Spre ce alergam? Suntem oamenii cu cea mai mare libertate, cu cele mai multe drepturi si cel mai mare potential din toate timpurile, de ce ne irosim?
Toti am fost copii rebeli. Nu toti am fost copii decazuti.
Nu evoluam, nu stagnam, fugim in pantofiori nostri jimmy choo si in nike-urile albe inapoi in epoca de piatra.
