<< Dar pe dumneavoastra ce gand va aduce pe la noi?
Ca stiti... Nu prea primim vizite.
Numai eu si locatarii. >>

duminică, 23 ianuarie 2011

O oglinda. Oricare ar fi ea.


 Incerc de o jumatate de ora sa scriu despre increderea in sine and I would definitely take my time, dar trebuie sa spal si vasele. Plus ca nici macar nu e atat de complicat. Increderea in sine? Ori ai ori nu ai. Simplu. Eu nu am, de exemplu. Bineintels ca pretind ca am, pentru ca experienta mea [care nu e nici vasta nici relevanta, dar alta nu am] m-a invatat ca nu e bine sa lasam aparentele sa moara, nu pentru ca intr-adevar am avea nevoie de ele, ci pentru ca sigur am crede ca avem dupa ce le-am fi omorat.

A pretinde ca ai incredere in tine e trist si frustrant. Ceea ce ma face o persoana trista si frustrata. Doamne, cat iubesc logica. Si mi-a venit si ideea de titlu pentru acest post: oglinda cu defecte, ca din oglinda cu calitati ne luam ochii doar cat sa mancam, sa facem sex si sa mergem la scoala. De fapt, nu. Oglinda cu lipsuri. In aia cu defecte nu ma vad. Ca in loc de Ajax mi-am luat tigari. [si oricum nu stiu sa sterg oglinzi]

Nu am incredere in mine.

Asa sunt construita eu. Cateodata mi-ar placea sa restaurez constructia, dar in general refacem fatada, nu structura. Si sincer, nu ma incalzeste cu nimic ca m-am facut blonda si mi-am pus gene false. A low self-esteem Barbie? Yeeeeeey. Twice lame. Nu. Ceea ce simtim fata de noi insine se reflecta in tot ceea ce facem. And that's the saaaaadest thing... din punctul meu de vedere, evident. O persoana care are incredere in sine e chill si happy si da din codita la faza asta.

Inca nu am reusit sa deslusesc exact care e ideea. De vandut am observat ca nu se vinde pe nicaieri si oricum probabil as da banii pe tigari, nu pe incredere. De furat nu prea ai cum sa o furi, e genul parte integrata, cum sunt mainile, de exemplu. N-ai putea sa furi o mana, nu? Sau ma rog, cred ca practic ai putea, dar nu ma simt atat de bolnava incat sa discut despre asta.
Nu as putea sa spun ca o caut, pentru ca daca e vreo Porunca pe care o incalc mai mult pe lumea asta e aceea referitoare la lene, dar o astept, pe cuvant, cu bratele deschise, cand vrea ea sa vina. Sau cu atat mai mult, cand vreau eu sa vina.


...ori poate ca nu e vorba de asteptat, de cautat, de gasit. Poate ca nici macar nu e atat de complicat. Increderea in sine? Ori ai ori nu ai. Simplu.