Choices

Marion Cotillard, Carey Mulligan, Meryl Streep, Anamaria Marinca, Anne Hathaway, Natalie Portman, Emma Stone.

 

  

 

Prognoza

<< Aici tinem fantomele. Mai trec ele prin pereti din cand in cand, dar le prindem.
Ca stiti dumneavoastra vorba aia: radem, glumim...
Dar nu parasim incinta!
Dincolo avem un baiat.
Vine singur.
Cauta inspiratie, cica. >>

inspirație   substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inspir'ație	inspir'ația
	plural	inspir'ații	inspir'ațiile
genitiv-dativ	singular	inspir'ații	inspir'ației
	plural	inspir'ații	inspir'ațiilor

INSPIRÁȚIE, inspirații, s.f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [Var.: inspirațiúne s.f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia.


Intro
 Ca am o inclinatie accentuata spre a scrie preponderent despre lucrurile care ma enerveaza cred ca este evident.
 Mai cred si ca se poate presupune foarte usor ca majoritatea lucrurilor ma enerveaza; prezumtie ce limiteaza considerabil procentajul de lucruri care nu ma enerveaza si face sa para aproape inexistent procentajul de lucruri care nu numai ca nu ma enerveaza, dar imi si plac. Lucruri despre care nu am scris si despre care vreau sa scriu.
 Cum ar fi cateii mici si multi.

 Cata vreme am inspiratie [aer in plamani zic] si nu ma enervez, nu are de ce sa nu functioneze.

mirror

hello, my love
it's getting cold on this island
I'm sad alone
I'm so sad on my own
the truth is
we were much too young
now I'm looking for you
or anyone like you

we said goodbye
with the smile on our faces
now you're alone
you're so sad on your own
the truth is
we run out of time
now you’re looking for me
or anyone like me


                                           [island blues - koop]

one - mls

 ...mais-la-symphonie a implinit un anisor acum 2 zile.
Eu am uitat.

Spun acum "la multi ani" si... Daca te gandesti ca ai putut sa fii cat de cat constanta in ceva [chiar daca nu l-ai detronat pe Kafka, nu te intrista, mai e vreme], ca ai reusit sa nu omori pestisorii nemuritori si ca... baaaaaaaai, ai rezistat un an, tu nu rezisti un an in nimic :) ...poate ca esti pe calea cea dreapta; ceea ce e deopotriva promitator si... dubios. However, zic si eu, daca ajungi la doi, promit sa te iubesc mai tare. Happy birthday.

Mon mec a moi

  Estimez eu asa, ca mai bine de jumatate din gandurile mele iau forma interogativa.
  Acesta cred ca este un lucru bun.
  Ii gasesc ca unica finalitate faptul ca o sa devin si mai desteapta decat sunt.

  Iar in momentul in care si ceilalti isi indreapta gandurile interogative catre mine, stau sa ma intreb cat de desteapta as mai putea sa devin de fapt?

5 am

Ea: -Stii...

Eu: -Nu cred.

Ea: -Cum e o relatie adevarata?

Depasind situatia de "nu pot sa cred ca ma intrebi pe mine de relatii adevarate", eu as grupa oamenii in doua categorii [si o mini categorie de mijloc, cand nu se pot abtine si se amesteca intre ei]. Cei din prima categorie iubesc intr-un mod pe care mi-e atat de somn sa-l descriu acum si cei din categoria a doua intr-un mod egoist. 

...dar de iubit, iubesc si unii si altii.

Asadar o relatie adevarata nu este, ci se simte. Si se va simti intodeauna diferit. Pentru ca iubim diferit.
Daca are cineva vreo definitie, chiar poate sa si-o... stiti voi. Sustina :) .

Fuck.

A moment of madness

 I love her lyrics, voice, eyes, look. She has me hypnotized.
 I'm in love.

Feeling good

:-< [mocutza care ofteaza]

 post enervare 8

Nu stiu cum sunt altii, dar... ori eu sunt agresiva ori... chiar nu stiu :| .

 Eu iubesc actorii. Aproape pe toti. Si nu e asa ca atunci cand iubesti pe cineva, vrei sa-l iubesti linistit si sa nu te deranjeze nimeni? Sau cel putin, daca te deranjeaza, sa fie un cineva dragut si amabil?

 Asa mi-a venit sa o pocnesc pe o doamna ieri, cand intarziand, cere explicatii IN TIMPUL piesei de teatru si mai si insista.
 Adica, doamna, dupa ce ca nu ai suficient respect incat sa ajungi inaintea inceperii spectacolului, macar ai bunul simt sa nu deranjezi si sa te asezi cuminte si discret pe un loc. [nu zic "la locul tau", pentru ca doamna era, fireste, foarte dezorientata si mai ales, pentru ca erau destule locuri libere care puteau sa o salveze pana la pauza macar]. Deci pe un loc. Dar nuuuu... Doamna vine sa ma intrebe daca am bilet, pentru ca nu observa ca fac ceva.
"-Da, bineinteles ca am."
"-Mi-l aratati si mie?"
[hai, pe bune, vrei acum sa ma apuc sa-mi scotocesc prin geanta, ca nici nu e intuneric si nici nu ma deranjezi absolut deloc] [si btw, tu chiar nu observi ca se intampla ceva pe scena?]
 Ma uit urat, cu ochii mei mici si verzi de femeie a dracu. Ma uit urat si ma uit degeaba. Nu da semne ca ar vrea sa plece. Ok. Imi iau geanta de jos, deschid, caut, ii dau biletul. Locul 19 [si pe bilet si pe scaun]. Dar! doamna nu se lasa "pacalita" cu una, cu doua:
"-Locul 19 pe acest rand? Nu este cumva pe randul celalalt?"
[ori eu sunt proasta ori ea e proasta ori are chef de conversatie]
"-Nu, doamna, nu este pe celalalt rand."

 Deci, in mod normal, nu as fi avut nicio problema sa socializez cu doamna, chiar mi-ar fi facut placere, ca eu sunt draguta si imi place sa trancanesc, dar nu in timpul unei piese de teatru sau film. Nu.
 Pentru ca desi ai impresia ca stau pe scaun si atat, de fapt, SURPRIZA!! fac ceva! Ma iubesc cu oamenii pe care ii iubesc.
 Deci, lasa-ma in pace!

Extraordinar :|

post enervare 7

  Este un prost la Realitatea Tv [cred] care se straduieste din rasputeri sa fie eroul propriei emisiuni si pe care, pe cuvant, imi doresc din tot sufletul sa-l intalnesc odata pe strada, pentru a-i arata toata recunostiinta izvorata in fiinta mea in urma incercarilor lui halucinante de a-mi confirma ca este de-a dreptul ignorant si nesimtit. Boule!

  Ar trebui sa-l vedeti. Este de basm. Serios. Cum sta el asa, mititelul, in scaunul din piele neagra, cu un laptop dragalas in fata, fluturandu-si pix-ul intr-o gestica nemaipomenit de energica si vorbind si revoltandu-se si vai si vai... o sa scoata un pistol si o sa omoare toti asistentii sociali, care nu fac, domnule, nimic, dar nimic. [Parerea mea, subiectiva de altfel, puneti-i pe toti la zid si impuscati-i! Pe asistenti, zic. Aia sociali, nu ceilalti - de exemplu, pe asistentele de la tv, alea blonde si bune, sa le lasati in viata.]

  Revenind. Din ce am apucat eu sa aud, era vorba despre cazul a doi copii abandonati, internati in spital din cauza unor probleme de sanatate. O doamna de la DGASPC Dambovita a intrat in legatura telefonica si l-a informat pe prezentator, pe bou, adica, in legatura cu demersurile ce urmeaza sa fie facute, dupa ce copiii vor fi externati; iar apoi a urmat ceea ce as numi eu, apogeul prostiei aluia:

[de precizat ca pe tot parcursul discutiei a avut o atitudine de atotstiutor si informat si superior ce este el, boul]
Dupa cum urmeaza - aproximativ:

  "-Doamna, cum se simt copiii?"
Se afla sub supraveghere medicala. In urma externarii vor fi preluati de un asistent maternal profesionist.

  "-Aaa, deci nu stiti cum se simt! Este de competenta dumneavoastra si nu stiti cum se simt, doamna!"
I se explica boului, din nou, ca sunt sub supraveghere medicala, deci momentan cazul e de competenta medicilor [pentru ca, boule! intr-o situatie ca aceasta se formeaza o echipa pluridisciplinara: medici, asistenti sociali, psihologi, care solutioneaza problema, incepand cu aspectele ei cele mai urgente si grave , iar aici, cum a tot incercat biata femeie sa iti explice, asistenta medicala este prioritara].

  "-Doamna, cate cazuri de abandon sunt la noi in tara?"
Eu i-as fi inchis telefonul pana acum, dar doamna continua rabdatoare sa ii explice ca fiecare directie de asistenta are cazurile ei, ca este mult prea vaga abordarea, cate cazuri sunt, pentru ca, din nefericire, foarte multe dintre ele nu sunt sesizate, ca depinde din ce punct de vedere privim abandonul [si in fine, off-topic, who cares cate sunt?? Dormi mai bine daca stii ca sunt 12 341 si mai prost daca stii ca sunt 12 342. Esti bou.]

   "-A, deci din nou nu stiti, doamna! Nu stiti cum se simt copiii, nu cunoasteti date statistice, nu stiti, ce sa mai. [...] Dar va intreb si eu, doamna, e cineva care sa mearga la acei copilasi cu o ciocolata, sa le spuna o vorba buna, ca sunt si ei suflete [...] " si de aici a continuat sa faca pe suferindul, sa se jeleasca acolo in platou pentru sufletele de care o sa-l doara fix undeva dupa ce iese din emisie, iar doamna, surprinzator, pana in ultima clipa a incercat sa-l lamureasca pe bou de cum se procedeaza de fapt.

  A, si in timp ce isi tinea pledoaria a putut sa spuna asa ceva: "...cum am vazut eu in filmele americane..." Ce, mah???
????????????
Bai, boule, ai idee ce e ala film si ce e aia realitate sau stii macar, asa vag, ce diferente sunt intre sistemul de asistenta sociala din Statele Unite si cel din Romania?

In fine. Gata. M-am calmat.
Cine ii angajeaza p'astia, frate?

Da.

post enervare 6

Cred, de fapt, ca eu sunt foarte inadaptata. Adaptabila, dar inadaptata. Neintegrata, ceva de genul. In esenta, ca asa, la nivel superficial sunt super adaptata. Sunt draguta, amabila, intelegatoare, sociabila, zambitoare, prietena cu toata lumea, dar nu stiu, uneori imi vine sa ma opresc si sa urlu: "Frate, voi chiar sunteti prosti?? Zic pe bune. "Atat de prosti??" As vrea sa stiu ca nu e asa si ca am eu o problema. Dear me, esti nebuna.

"...I got caught in a storm and carried away, I got turned, turned around... I got caught in a storm, that's what happened to me... So I didn't call and you didn't see me for a while. I was rising up, hitting the ground and breaking and breaking... I was caught in a storm, things were flying around and doors were slamming and windows were breaking... And I couldn't hear what you were saying. I couldn't hear what you were saying. I couldn't hear what you were saying... I was rising up, hitting the ground and breaking and breaking... Rising up. Rising up."


[Lhasa de Sela]

http://www.youtube.com/watch?v=bw6_Ea8GHYQ&p=D26B3A98DC17754B&index=4&feature=BF

moi non plus

http://www.youtube.com/watch?v=g89Art4LxlI&p=D26B3A98DC17754B&index=3&playnext=7

Back

post enervare 5

Prefata
Mi-am facut blog pentru a avea un loc in plus unde sa fac pe desteapta in voie. In voie fac pe desteapta oriunde, dar aici e un fel de "in voie" ca la mine acasa. Fiind femeie, insa, bineinteles ca mi-am transformat locul de predica [predica = eu va predic voua, pentru ca..........surpriza! ma cred foarte desteapta] intr-un fel de jurnal patetic [pentru cine crede ca stie ce inseamna "patetic", sa stiti ca in dictionar nu inseamna acelasi lucru]; ca lucrurile au deviat astfel este in regula, pentru ca, in fond, sunt o fiinta profunda si sensibila. Serios. Chiar sunt. Si atunci pot sa scriu si lucruri patetice. Pot sa scriu ce vreau eu de fapt, doar e blogul meu; doar ca ma gandeam asa, cred ca prefer sa fac pe desteapta... si atat. Bineinteles ca preferintele mele sunt insignifiante, fiindca, la urma urmei se presupune ca scriem ce simtim, nu ceea ce ne impunem. Irelevant, deci, ce prefer. Scriu ce-mi trece prin cap / suflet, cu o oarecare urma de cenzura [adica sa nu va imaginati ca o sa ma vedeti vreodata dezbracata]. In fine, si pentru ca probabil nu ati inteles nimic pana aici, stati linistiti, nu o sa intelegeti nici de aici inainte.


Capitolul I - Metafore

1. Ti se rupe unghia din carne. Da, doare al dracu de rau; dar durerea trece, incepe sa se vindece si in sfarsit, ai si tu secunda aia in care sa te bucuri ca nu te mai doare. Atunci, dar fix atunci, incep sa existe, asa, din neant, tot felul de persoane: "Vai, oare iti mai creste la loc?" "Dar daca ramai fara unghie?" "Dar o sa-ti pui una falsa?" "Dar ce culoare ai de gand sa o vopsesti dupa ce creste?" "Dar iti faci si model? O steluta, o floricica, ceva?" "Cum nu stii?? Vrei sa-ti spun eu?" "Nu vrei? Bine, hai ca iti spun." Da. Fix atunci. Fix oamenii aceia.

2.
-Ce faci?
-Opt fara un sfert.

3. Te-a calcat un tanc? A... Stai sa-ti povestesc eu, mai intai, cum mi-a cazut o geana.

4. "Demonii"? O porcarie. Nu, nu stiu cine e Dostoevsky. De ce?





Iubesc oamenii. Pur si simplu.

Rezumat al oamenilor dragi mie

Ma doare capul. Ma doare asa de tare capul. Si nu vreau sa scriu. E ca si cum “sa nu cumva sa uiti ca te-a durut capul pe 21 septembrie 2010. Apuca-te si scrie: pe 21 septembrie 2010, marti, seara, frig, inceput de toamna, ploua si ma doare capul ingrozitor, dar ingrozitor.” Gata. Consemnat in istorie. Eu-ul meu e in extaz.

Ieri am primit o cutie rosie cu funda alba. Ador cutiile de cadouri. Daca primesc o cutie frumoasa, nici nu mai conteaza ce e inauntru, poate sa nu fie nimic. Ador cutiile de cadouri.

Si sticla pictata.

In cutia mea rosie cu funda alba erau patru bomboane Raffaello, o tigara, doua pastile Vitamax, un prezervativ, un baton de ciocolata si doua boabe de nu stiu ce, pe una scrie “smile” si pe cealalta “good luck”.

“Vrei sa mergem in parc?” Nu.

“Vrei sa mergem la tenis?” Nu.

“Vrei sa mergem in club?” Nu.

“Vrei sa mergem la film?” Nu.

“Vrei sa mergem sa tragem cu pusca?” D… Nu.

Cand ai impresia ca totul se duce dracu', probabil ca intr-adevar se duce.
Dar cu un pic de noroc, te ridica cineva de pe jos.

septembrie

there are many ways of saying it is bad. bad. good. bad. good. who knows.


1. Lhasa De Sela - Pa' llegar a tu lado
2. The Soho Dolls - Stripper
3. Muse - Exogenesis Symphony Part 3 [Redeption]
4. Blue Foundation - Bonfires
5. Placebo - Blind
6. CocoRosie - Werewolf
7. The Pretty Reckless - Zombie
8. Likke Li - Possibility
9. Frederic Chopin - Nocturne Op. 9 No. 2

1. Iggy Pop - Lust for life
2. Shukar Collective - The verbal fight song
3. Partizan - Mii de scuze
4. Moby - Lift me up
5. Sarmalele reci - Spirit de vara

1. Muse - Unintended
2. The Soho Dolls - I am not cool
3. Camuflaj, Anda Dimitriu - Alerg prin lume
4. Emalkay - When I look at you

1. Mika - Grace Kelly
2. Rihanna - Rock star
3. Edith Piaf - Milord
4. Chase and Status - Hurt you
5. Rachael Starr - Till there was you
6. Paloma Faith - Upside Down
7. Santogold - You'll find a way

1. Nirvana - About a girl
2. Rihanna, Eminem - Love the way you lie

1. The Cat Empire - The lost song
2. Suie Paparude - Soundcheck
3. Edvard Grieg - March of the Dwarfs Op. 54 No. 3

1. The Cardigans - Love fool

1. Grizzly bear - Slow life
2. Yiruma - River flows in you

1. Jace Everett - Bad things

1. Muse - Supermassive black hole
2. Rimsky Korsakov - Flight of the bumble bee
3. Sarach McLachlan - In the arms of the angels

Din categoria "politistii sunt draguti"

Coordonate spatiale: pe dreapta.
Coordonate temporale: :-j

Domnul politist: -Buna seara!
Sofer: -[Uite ce dragut esti tu.]
Domnul politist: -Actele, va rog.
Sofer: -['ai, bo...]
Domnul politist: -1, 2, 3, 4, 5, ...6, 7!! Sunteti..toti, ah?
Sofer: -[puppy face]
Domnul politist: -Unde va duceti?
Sofer: La discotecaaaaaaa!!!!! fara entuziasm. Adica, la discoteca.
Domnul politist: -Ah, inteleg atunci.
Sofer: -[Really???]
Domnul politist: -Ati consumat alcool?
Sofer: -Nu. [inca]
Domnul politist: -Bine, va asteptam la intoarcere atunci.
Sofer: -[Do you read minds :O ?? Telepatic va transmit, deci, ca avea Chirila o melodie.]

Concluzii: Politistii stiu sa numere cel putin pana la cat sunteti peste cinci in masina; si sunt draguti, domne, adica da, zic.

Friendship

post enervare 4

Friendship? When one of the persons does exactly what the other one would have done for her in the same situation.
Love? When she does more.


Who needs friends? Really? Who does?
I always wondered if I really need friends or it's just something I got used to over time. I have many friends. Sometimes I think they are too many actually; but my concern regarding this goes as far as I can say, well, one friend for each need. I have a lot of needs, I have a lot of friends. Pretty logical.
-Lazy people need friends, that's for sure. I mean, look at me. I am too lazy to solve my own problems. So, I have friends.
-Blustering people need friends. To whom am I supposed to yell if there's no friend around??
-Very talkative people need friends. I really don't care if I am listened to, I just love to talk...and to talk... like forever. Actually, this is what I do, I sleep and I talk [and yes, I still consider myself quite multifunctional].
-People who like to have all kinds of stuff done by other people. This is not because I am lazy. I just want people to do things for me.
-People who are always right. There must be someone wrong. The friend.

When I'll stop having needs and problems and however you wanna call these [because yes, I intend to have none..sometimes..in the future], will I be keeping the friends? I mean, don't get me wrong, I care about my friends, I really do, but honestly? What for? They can be mean, cruel, they can hurt you, friends are like a bunch of boyfriends, possessive, jealous of each other, liars and cheaters, they think they have the right to offend you, they are the "oh, how mature and interesting I am" persons and they betray.

It's a three years old child and his toy kind of relationship. My toy? Oh, fuck my toy, it's MINE. I mean, what's the point of a toy if you don't break it??
Exactly.


My little friends, why would you ever try to do things better? I don't.
Yours faithfully, sincerely, ungratefully, I.

Scrisoare

Dear me, I hate you.

Te urasc, pentru ca gresesti prea usor si de fiecare data in acelasi loc, pentru ca nu iti pare rau in timp ce gresesti, dar iti pare rau dupa ce ai gresit, pentru ca uneori iti vinzi sentimentele si gandurile pe nimic, dupa care iti promiti ca altadata vei fi mai atenta, doar ca tu nu esti atenta niciodata. Te urasc, pentru ca ti-e frica sa-ti infrunti anumite frici, pentru ca nu ai grija de tine, pentru ca obosesti foarte usor, pentru ca nu esti niciodata suficient de slaba, suficient de frumoasa sau suficient de multumita. Te urasc, pentru ca nu vrei sa te urasca nimeni. Te urasc, pentru ca stii ca poti mai mult, dar nu gasesti rostul. Te urasc cand nu faci nimic. De foarte multe ori nu faci nimic. …dar nu te urasc din suflet.

Scrie-mi cand poti.
Aproape ca te-am uitat.
Cu drag, eu



Dear me, I love you.

Te iubesc, pentru ca tu ai intodeauna dreptate, chiar si atunci cand nu ai. Te iubesc , pentru ca ai curaj, pentru ca poti sa razi de tine, pentru ca esti atat de sincera, incat nu te crede nimeni. Te iubesc, pentru ca uneori chiar nu iti pot face fata. Te iubesc, pentru ca iti asumi ceea ce esti, ceea ce spui si ceea ce faci si pentru ca ai vointa si rabdare sa te descoperi. Te iubesc in zilele acelea cand te intorci acasa si iti scrii cu ruj pe oglinda “I love myself!”, si nu pentru ca esti narcisista, ci pentru ca in ziua aia tu chiar ai fost draguta. Te iubesc, pentru ca stii ce vrei [sau cel putin, ai o idee vaga], pentru ca te autoeduci permanent si pentru ca ai ochii verzi. Te iubesc, pentru ca desi, in general, esti nesigura, in sinea ta ai tendinta sa crezi ca oricum esti cea mai tare. …si da, te iubesc din suflet.

Multumesc ca mi-ai scris.
Imi era dor de tine.
Cu drag, tu

Despre nimic

Ati observat ca atunci cand nu ai chef sa faci un lucru, te apuci sa faci alte lucruri de care nu ai chef, numai ca sa nu il faci pe acela, lucrul suprem de care nu ai chef, dar care are un “trebuie” mare in fata? Adica, n-am chef sa scriu nimic si nici nu am vreo idee, numai ca maine am examen la Drept… Si daca tot am examen la Drept, ma gandeam eu asa, sa fac curat, sa gatesc, sa scriu pe blog, sa orice.

Nu cred ca mai exista vara. Exista chestia asta din cauza careia te doare capul si nu poti respira, din cauza careia te-ai dezbraca pana la oase, daca ai putea. In topul “mor de”, “mor de somn”, “mor de foame”, “mor de plictiseala” si celelalte, sunt insignifiante in fata a “mor de cald”. Adica, e foarte probabil, ca in cele din urma chiar sa murim de cald. [daca vedeti vreo nebuna, in fata la Universitate, facand descantece de ploaie, eu sunt].

Acestea fiind spuse, ma simt indragostita. Noapte buna.
[si da, bifez pe lista, blogurile sunt pentru aberat]

Cum sa [nu] renunti la blog in trei pasi

1. La inceput, intram in fiecare zi si dadeam mancare pestisorilor.
http://mais-la-symphonie.blogspot.com. Loading. Waiting. The blue empty space [pestisorii se incarca mai greu]... and finally, there you are. Daca v-as avea acasa, intr-un acvariu, ati fi morti.

2. Apoi a urmat etapa: "Andreea, eu nu mai am timp, intra tu pe blogul meu si da-le mancare pestisorilor!"

3. ...si in cele din urma, mi-am zis: "sunt virtuali, calmeaza-te, nu or sa moara". So, no http:// since then.

Da, stiu ca am blog. Da, stiu ca nu am mai scris nimic demult... Doar ca intr-o zi, in timp ce incercam sa-mi dau seama de ce nu mai scriu, mi-am amintit ca am citit eu undeva acum cativa ani, ca cei nascuti sub semnul meu zodiacal "incep si abandoneaza un milion de proiecte pe loc si de fapt, singurul motiv pentru care incep ceva e ca sa-si descarce nervii"... Uite, exaaact asa ziceam si eu.
Chiar nu e vina mea... Adica, na... E scris in stele, nu?

...Si ieri imi zice K.: "Bo, da' tu de ce nu mai scrii?" si astazi, pe mess, C.: "Am tot intrat pe blogul tau si nu ai mai scris nimic!" si seara, vine N.: "Auzi, Joanette, ai mai scris si tu ceva?" Dude, it's not like I'm the next Kafka or something.


O sa scriu.

19 + 1

11:03 Constantin Dumitrescu - Rustic Dance [in order not to hate Ode to Joy].

"-Today I just feel like sleeping. -Te ridici in cinci minute. -Sleeping all day long... -Te ridici acum!" Cuminti! Fiecare pe umarul lui si gata dezbaterea. [we have an angel winning at the moment].

Tigara. Dus. Imbracat. Dezbracat. Imbracat. Dezbracat. Imbracat. Mirror, mirror on the wall, wtf happened?! First of all, I just look like... Tired. I look tired. Secondly, that was not there. A note.
"Good morning, sunshine! Daca iei o portocala [de pe masa din bucatarie] si o dezbraci in pielea goala, ca sa-i vezi miezul adanc, peste care ingerii plang cu capsuni in loc de ochi si aripi de foi de plopi, se intampla sa uiti totul..." What?? You gotta be kidding me. WHAT IS THIS? Merg in bucatarie. In cosul de fructe, sub portocale, alt bilet: "-You know what they say about men with big feet? -No, I don't know, actually. What's that? -Big feet... Large shoes. Run downstairs to see. Guess who???" I am already pieced off!! Cobor. One of my BAD friends was waiting for me. Surprise. Why are you here? What is going on?? Is there anybody who wants to tell me something? Anything? Imi da o plasa cu foaaarte multe portocale, pe care i-o dau imediat inapoi [hei, sunt firava, nu pot sa tin asta] si un bilet: "Swigity swag what's in the bag?" Caut. Alt bilet. "Reality is tougher than us. Or... As the great philosopher Plato said... That's it! Go buy a smoke from your store. We KENT help you." Sunt derutata. Is there a morning in the calendar when we have to wake up and run after notes? Merg la magazin, cer un pachet de tigari. Imi da pachetul si un bilet. [I don't know this man. Why is he giving me notes?] "Aici se da paine. Aici se da lapte. Aici se vand carnea si sangele omului. Viata este mult prea comestibila."

Am I missing something? I get up in the morning and find notes in my apartament and then I have to go out and search for more notes... all of a sudden... without any reason or explanation?? Are you people for real??

...ca sa clarificam, I am the "I want to know and control everything" person. So, it's not that I don't like and enjoy this kind of games, but SERIOUSLY I was hating it. Ies din magazin, pe banca din fata mea era lipit un alt bilet. "People don't belong to each other regardless of what contract they might have signed. Go to Iancului Plaza." De ce? De ce? De ce? [nu sunt curioasa, dar pe bune!!]. Zece minute mai tarziu sunt indrumata in urma celui de-al saptelea bilet catre o anumita universitate foarte draga mie. Sunt suparata. Nu. Sunt enervata!! Ajung. Portarul imi da o bucatica de hartie. Citesc. "Pictura este poezie tacuta. Pictura este doar un alt fel de a tine un jurnal. Pictura este tacerea mintii, muzica ochiului. [...] In podul unde picturile ce-ti trezesc sentimente s-au catarat." Imi schimb directia dinspre iesire inapoi spre scari. In pod, printre mai mai multe picturi si desene, urmatorul bilet: "No guts, no glory. If you wanna think about this, go down to [a certain bar] and drink a beer." I just!!!!!!! ...don't drink beer! Cobor scarile furioasa. Ies. Merg la bar. Un chelner [cu ochii albastri!! :)) ] imi ofera o hartie impaturita. "Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira sa-ti indeplineasca dorinta. Mergi la Piata Rosseti." Va intrebati cumva care este momentul critic in existenta unei persoane, cand este suficient de determinata incat sa omoare pe cineva? Acela a fost momentul meu. COME OOOON!! Nu vreau sa alerg prin tot Bucurestiul, cautand bilete, fara sa stiu de ce. NU. Nu vreau! Nu mai merg nicaieri! [si nu sunt curioasa] Ajung la Rosetti, unde dezlipesc violent biletelul cu numarul unsprezece de langa un telefon public: "Happiness isn't happiness without a violin playing goat. Go straight ahead. Maybe with a little luck you'll find the violin." Luck, huh? Oh, play with me, boys, play with me... Stiti vioara, right? Ajung aproape de Universitate, recuperez hartia de pe o fantana arteziana. "Baieti, aceasta este arta. TNB." Traversez spre Teatrul National, unde, cel de-al treisprezecelea bilet ma trimite in parcul Cismigiu. "Aici viata se bea si moartea se uita. Fantana arteziana." Nu, nu. Moartea nu se uita. Moartea o sa se intample imediat ce termin biletelele si ne intalnim. Ajung la o alta facultate foarte draga mie, datorita urmatorului bilet. Acolo il primesc pe cel de-al cinsprezecelea: "Si zambea... Stia sa zambeasca. Urmeaza SS-ul." Urmatoarea locatie: Muzeul Holocaustului. Dezlipesc de pe un perete, mai calma de aceasta data, o alta hartie. "De ce sa te bucuri? Si cum sa te bucuri? Si cand sa te bucuri? Si cat sa te bucuri? Magazin, la noi la bloc." I arrive close to my BAD friends place. Intru in magazinul de langa. Vanzatoarea imi da o sticla de sampanie si un alt bilet. [I don't know this woman... but, hey, today I am receiving champagne without paying for it. That is good.] Citesc biletul. "Schultz Croitorul spunea ca nimic nu e real, totul e visul unui CAINE." Caine?? Caine... Eu sunt persoana cu revelatiile care intarzie. After some seconds of no thoughts, what am I going to do now?, there it comes, the dark side gets lighted and I can see the cookies. Jackson... Jackson, da! [Jackson is my BAD friends dog]. Urc. Intru in casa. Pe zgarda lui Jackson era infasurata o alta hartie. "Hello. I am sorry I did't have the chance to introduce myself last week. I'm Edward Cullen... You're Bella, right? I heared there is a lullaby named after you. Can you play it?" In secunda urmatoare eram deja langa pian, de unde dezlipeam, nerabdatoare, de pe clape, biletul cu numarul nouasprezece. Simteam ca sunt aproape de sfarsit. Trebuia sa fiu aproape de sfarsit. Obosisem. "O poza valoreaza cat 1000 de cuvinte." Daaa!! Logic. Saptamana trecuta am facut poze de o mie de cuvinte de pe bloc. That was it. I have finished the puzzel. [daca as fi avut codita, as fi dat din ea] Imi atasez my huge colgate smile, iau pachetul de tigari si ies. Lift. Bloc. Beautiful view. Nobody there. Confused. Yes. Very confused. More confused than that... I could not be... pentru ca eram sigura ca o sa fie cineva acolo. Sigura! Sigura! Nothing. Nobody. No note... And suddenly the silence goes away... Si ma intorc in directia "la multi ani"-urilor, a rasetelor, a sampaniei si a prietenilor RAI. The rest is history. [in the recovering]

Happy birthday to me.
I'm getting old.
I am feeling wiser.

...I am not 20. I am just 19... +1.

Don't take my picture!

...and so we took some pictures today.

O, tempora! O, mores!

post enervare 3

Cu riscul de a parea dubios de in varsta, pot sa spun ca pe vremea mea nu era asa. Copiii din ziua de astazi sunt nesimtiti si Doamne, ajuta, binecuvanteaza si inmulteste putinele exceptii care confirma regula; dar sunt foarte neincrezatoare in ceea ce priveste calitatea generatiilor viitoare.

Nu stiu. Parintii, scoala, sistemul, societatea, toate contribuie la formarea noastra, dar cred ca un rol primordial il are mediul in care suntem socializati: familia, cu precadere.

Asadar, dragi parinti, care aveti foarte multi bani si le puteti oferi orice, NU le mai oferiti orice!, ca pustiul poate sa traiasca fericit si fara joculetul din pricina caruia zbiara in metrou la bunica lui: "Nu vezi ca esti proasta?? Asta e cu touch screen, stii tu ce e ala?! Ia mana, n-auzi?!". Nu le mai permiteti orice, pentru ca data viitoare cand are sapte ani si ma plesneste peste fund, poate ma intorc si ii lipesc una si nu cred ca ti-ar placea sa-ti vina urland acasa, ca l-a pocnit o nebuna pe strada. Fara motiv, evident, pentru ca el este ingerasul lu' mami si lu' tati, care trebuie sa razbeasca in lumea asta rea si plina de dudui violente. Mall aglomerat, baie plina de oglinzi cu papusele atasate, stai la coada, sa te speli si tu pe maini, in timp ce in fata ta doua copilite de 12, 13 ani isi aranjeaza meticulos freza cu suvite foarte scurte si dezordonate in fata si cu parul lung si indreptat pe spate, in trei nuante de blond, explicandu-si una alteia despre miraculoasa placa de indreptat, pe care mi-a luat-o "papi" din Franta. Cand aveam eu 12 ani, imi impletea doua cozi si ma trimitea la scoala. What's wrong with you people??
Sunt cat se poate de open-minded, dar de ce imi vine sa fac o groapa, sa ma bag in ea si sa nu mai ies, cand intr-o cafenea, la masa de langa, media de varsta 15 ani, se discuta despre numarul!! partenerilor sexuali and I'm like, oh!!, ce dracu am facut in ultimii cinci ani, chiar ma simt prost.
...iar pentru marele fotbalist in devenire, care isi cara mandru echipamentul si uita ca e probabil prin clasa a 5 a, trebuie sa scuipi pe strada si sa-ti bagi din 3 in 3 secunde? Ca poate intr-o zi, o sa-mi prind mintea cu tine si te pun sa-ti dai pantalonii jos, sa vezi ca nu prea ai ce sa-ti bagi momentan si o sa-ti explic si ca saliva sta in gura, nu la 10 cm de pantofii mei; ori daca intr-adevar nu te poti controla, posteaz-o la 10 cm de pantofii mamei tale si atunci, poate isi va face timp sa te educe nitel.

Traim intr-o anumita perioada. Totul se intampla cu o viteza uluitoare. Tehnologia, moda, conceptiile, oamenii sunt intr-o continua schimbare, suntem deschisi spre orice, ne adaptam, avem viziuni noi, perspective si resurse infinite. E un secol pur si simplu frenetic. Dar "spre ce ne ducem, daca nu sosim nicaieri?" Daca nu ne respectam? Daca nu mai avem principii? Daca nu ne oferim sansa si timpul de a creste frumos si armonios nici fizic, nici psihic? Daca nu avem rabdare? Daca suntem nesimtiti, imorali si ignoranti? Daca vrem sa ne traim viata, cu toata bogatia ei, pana la varsta majoratului? Avem noi, oare, resurse emotionale suficiente pentru a face acest lucru? Spre ce alergam? Suntem oamenii cu cea mai mare libertate, cu cele mai multe drepturi si cel mai mare potential din toate timpurile, de ce ne irosim?

Toti am fost copii rebeli. Nu toti am fost copii decazuti.
Nu evoluam, nu stagnam, fugim in pantofiori nostri jimmy choo si in nike-urile albe inapoi in epoca de piatra.

fara titlu

"Oamenii nu stiu sa traiasca fericiti. Stiu sa traiasca si atat."

Fac practica intr-un anume spital.

Te incarci pozitiv in momentul in care poti sa ajuti o persoana, in momentul in care rezolvi un caz, dai un sfat sau completezi o amarata de fisa; pentru ca ai un scop. Un scop care poate sa trezeasca in tine ceva... Sau nu. In mine trezeste.

Astazi, in schimb, a fost altfel. Am plecat extrem de obosita. Psihic. In viata mea nu mi-am dorit o tigara mai mult ca atunci cand am terminat si am iesit afara. Tigarile nu mai sunt o placere pentru mine. Sunt obisnuinta; dar astazi, astazi a fost placerea absoluta, ca si cum toate ar fi ars odata cu tutunul din foita, pe dinauntru si pe dinafara si nu ar mai fi ramas decat fumul, vulnerabil pana la inexistenta in raceala aerului. Dar un kent? Ce poate sa faca un kent? Il fumezi, il stingi, il arunci si pleci acasa; si nu arde nimic din sufletul tau odata cu el. Esti la fel ca inainte sa aprinzi bricheta plin de speranta.

Cum sa le risipesti? Cum sa alungi pacientul care mai are doua luni, pacientul care face un efort suprem sa mearga de la pat pana la masa, pacientul care nu mai e om decat pentru ca inca ii mai bate inima si mai poate sa respire, pacientul care are 20 de ani si cum sa pastrezi pentru todeauna pacientul care mai are timp si care spune "ultima mea dorinta o sa fie: sa mai traiesc; si o sa mai traiesc, iar daca nu, nu conteaza, pentru ca traiesc acum! Traiesc, nu ma joc; si le-am facut pe toate si o sa le fac pe toate" si rade si emana viata prin toti pori si i se citeste pe chip o indiferenta extraordinara pentru diagnosticul din fisa.

Cineva are scris deasupra patului, pe un post-it: "Oamenii nu stiu sa traiasca fericiti. Stiu sa traiasca si atat." cu semnatura mea sub.


Later edit: ...dar cat!! depinde de oameni.

Happy birthday!

"It snowed last year too. I made a snowman and my brother knocked it down and I knocked my brother down and then we had tea."


La multi ani, fratelui meu, pe care il iubesc cel mai mult si care ma enerveaza cel mai tare; care, lasand deoparte episoadele "esti isterica si crizata!!" ma iubeste la fel de mult, mai mult, de fapt, "pentru ca merit" :D ; care ma face sa plang la 6 dimineata, pentru ca nu a venit acasa si nu imi raspunde la telefon; care nu stie sa treaca peste limitatoarele de viteza [inceeeet], dar care conduce cel mai bine [cand stau eu in dreapta, evident, ca in rest, hmm... asa si asa :))) , kidding, you = best driver]; care nu imi intelege poftele in timp util [acum! vreau sa mananc chipsuri, nu maine seara]; care face prajituri buuuune bune; care a inteles prin "vreau un chihuahua de ziua mea", ca eu imi doresc de fapt o veverita; care, of course, are ochii albastri; care a priceput ca mergem incet, ca sa nu dam peste pisici [pisicile sunt fiinte sinucigase, pentru ca au 9 vieti si isi permit]; care stie ca daca totusi dam peste o pisica, recuperam pisica in masura in care este posibil si o ducem la veterinar [recuperam si pisicile altor soferi, daca acestia nu au avut surori care sa ii invete cum e bine sa procedeze]; care mi-a cedat laptop-ul sau, pentru ca era laptop-ul meu preferat :D ; care este constient ca eu sunt persoana care trebuie contactata in situatii de urgenta, atat ale lui, cat si ale prietenilor lui: "-Bo, eu pe cine sa trec la persoana de contact? -Treceti-o toti pe sora-mea!"; care, atunci cand eram noi un pic mai mici si a dat masina peste mine, a fugit cu creta in mana de la scoala la spital [ce draguuutz, seriously :D ]; care imi zice "goanga mica" si "bau-bau" :)))) [fara nicio simbolistica bau-bau-ul asta :)) ]; care stie ca daca vine cu jeleuri, s-a scos [indiferent de dracia pe care a facut-o]; care totusi nu vine cu jeleuri de prima oara, bazandu-se pe eficienta "puppy face" [no chance, boy, go get some jelly si mai negociem]; care stie ce flori preferate am: "-Gabi, care sunt florile mele preferate? -Trandafirii albi! -Esti sigur? -Da. -Cat de sigur? -Foarte sigur, 100%!" [florile mele preferate sunt lalelele]; care inca mai are vointa sa ma invete biliard: "-Femeile care conduc bine si stiu sa joace biliard sunt cele mai sexy.", mergand, probabil, pe principiul half sexy better than not sexy; care mi-a adus primul meu poster cu Edward :X ; care atunci cand il bat [vorba vine, cand ma ranesc pe mine, incercand], ma priveste asa, de undeva cu 20 de cm mai sus, ironic si calm si ma pofteste afara din camera lui si eu nu vreau sa ies, evident si atunci, ma ia incetisor de manute si ma scoate afara :O [shame on you]; care ma lasa sa-i mai fur din haine [sau nu stie, anyway]; care la 3 noaptea, daca mi-e rau, se duce sa-mi ia pastile; care ma face sa rad cu lacrimi si care, actually, la faza cu "-Daca iti arat un deget, razi? Dar daca ti-l arat fugind?" a facut degetul sa fuga :))) . Te iubesc, bo.


Happy birthday!

Pierdut inspiratie [ea pe mine] sau din categoria: Hai sa ne facem actrite!

post enervare 2

[Inspiratia nu este ceva ce trebuie tratat frumos si care sa merite libertate. Nu. Inspiratia trebuie legata cu o funie de tine sau inchisa in dulapiorul de la baie.]

De cateva zile ma straduiesc sa scriu ceva. Simt ca trebuie sa scriu ceva. Nu stiu exact ce. Orice, dar... Nu pot. Unde s-a stricat jucaria, nu as sti sa spun exact, pentru ca, in principiu, lucrurile functioneaza simplu: am eu o mica mare revelatie la un moment dat si zic, "trebuie sa scriu despre asta!" si undeva, in decursul urmatoarelor zile, imi fac timp si scriu. Numai ca acum am sapte astfel de mici mari revelatii si toate implica un pic de suflet, iar sufletul meu e in vacanta, pentru ca s-a terminat sesiunea si vrea sa doarma. Deci cum sa scriu eu despre Iures acum? Nu pot sa scriu nici macar despre reforma la care lucrez, pentru ca m-am impotmolit la invatamantul liceal, plus ca nu mai sunt nici atat de revoltata si trebuie sa fiu revoltata cand vine vorba despre sistemul din tara noastra; ori entuziasmata [creatia "vai, ce draguuutz"] ori revoltata [creatia "bai, nene, esti tampit?!"] si cu mana pe sufletul meu adormit spun ca Romania se ocupa de multe dintre starile noastre, mai putin de cele de entuziasm.

Aseara m-am asezat in pat, mi-am pus si muzica de inspiratie, am luat condeiul in mana sau am inmuiat pana in cerneala sau mi-am aprins laptop-ul si am deschis un document wordpad si am asteptat, am astepatat... Inspiratiile au nevoie de harti? [Bucuresti, sector 2, Piata Iancului, uite aici trebuie sa vii, da?] Asadar, am sfarsit prin a ma uita la singurul film disponibil la ora 4. Demi Moore e frumoasa. Apropo de tv, mi se pare frustrant, asa ca o conspiratie impotriva fiintei mele insomniace, ca dupa ce ca ma uit o data la cinci ani si atunci doar pentru ca nu am internet, dispun de o varietate uluitoare de optiuni: otv, mtv, utv [useless, am muzica mai frumoasa eu pe ipod], cateva emisiuni culinare, [stiu ca am zis ca ma apuc de gatit, dar categoric nu incep in noaptea asta], "marile" dezbateri politice de peste zi, in reluare si... A, da, singurul film disponibil la ora 4.

M-am uitat si la o telenovela romaneasca. Nu vreau sa-mi dau prea mult cu parerea, dar si mie mi-ar fi placut sa fiu medic si totusi, nu am dat la medicina. Sunt lucruri pentru care suntem facuti si lucruri pentru care nu. Daca am fi evaluati si am sti sa ne autoevaluam corect! Romania ar fi de calitate, dar Romania pune pret pe cantitate, asa ca luam o duzina de oameni care nu au nicio treaba cu actoria, strecuram si cativa actori printre ei, ca sa nu bata la ochi si gata filmul. Nu toata lumea poate sa joace! Nu iei un om de pe strada si il distribui intr-o productie, pentru ca e frumos sau e fotomodel sau are sanii mari sau prinde la public. Nu, ca nici pe mine nu o sa ma ia nimeni de pe strada, sa-mi puna un bisturiu in mana si sa ma trimita in sala de operatie. Scoala cine a inventat-o, a inventat-o cu un scop. Trebuie talent, studii si munca.
Nu imi place sa iau decizii importante, sa risc in chestiuni care ar putea avea repercusiuni grave. Ezit. Tot timpul. Ce medic as fi eu, sincer? Tai aici sau tai acolo sau domnule pacient, nu vrei sa te trezesti tu putin si sa-mi spui unde preferi sa tai? Nu sunt construita psihic pentru a fi medic, dar sa spunem ca eu chiar imi doresc. Atunci invat si invat si invat si incerc sa-mi modelez felul de a gandi si de a actiona pe masura ce cresc intelectual, pentru ca in lipsa talentului, studiile sunt minimul de respect pe care il putem avea fata de noi insine si fata de cei pe care ii servim prin meseria noastra. Asa ca nu ma trezesc eu domnisoara blonda si ma uit in oglinda si vad ce ochi frumosi si ce par stralucitor am si ma gandesc ca numai pentru ca e lung si ondulat eu merit sa fiu actrita; ca asa si eu am sanii mari si ochii verzi, dar nu ma duc la auditii. Atata timp cat Maya nu a venit sa faca pe manechinul, hostessa, moderatoarea, economista, secretara, pitipoanca in locul tau, pai fii simtita si nu veni nici tu sa faci pe actrita in locul ei. Cred ca iar sunt prea acida si nu as vrea, dar hai sa lasam actorii sa joace, cantaretii sa cante, secretarele sa puna ibricul pe foc si sa nu le mai amestecam, ca oricat de iluministi ne credem noi, s-ar rasuci da Vinci in mormant daca ar vedea ce multi-lateral pregatit e poporul roman.

Virusul A(H1N1)

post enervare 1

[Pentru cititorii mei care locuiesc in pestera, am facut o introducere informativa, iar pentru cei care s-au mutat din pestera, puteti sari direct la partea a doua a articolului.]

Gripa de tip A(H1N1), numita si gripa porcina, gripa mexicana sau gripa nord-americana a izbucnit in luna aprilie a anului 2009, in Mexic. Este vorba despre o afectiune respiratorie a porcilor, cu o contagiozitate ridicata, care poate depasi uneori bariera speciei, transmitandu-se si la oameni. Acest lucru este posibil pe cale aeriana [vorbit, stranut, tuse], cat si prin contactul direct cu bolnavul sau diferite obiecte personale ale bolnavului. In caz de contaminare, simptomele, similare cu cele ale gripei sezoniere, vor fi urmatoarele: febra, inapetenta, dureri in gat, dureri musculare, oboseala, greata, stari de voma.
Din tarile europene a fost raportat oficial in data de 21 octombrie 2009 numarul cazurilor de imbolnavire si de deces. Virusul a fost fatal pentru 210 persoane in Ucraina; urmeaza Austria cu 120, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord cu 114, Romania - 82, Italia - 46, Spania - 45, Franta - 36, Republica Moldova - 25. Dintre statele ramase, mai mult de jumatate nu prezinta niciun caz de acest fel, iar celelalte au raportat intre un deces si zece.
Nu cred ca are rost sa mentionez masurile de prevenire recomandate ori faptul ca exista deja un vaccin "impotriva" acestei maladii, a carui productie este asigurata in cantitati mari de concerne globale de producatori de medicamente. Panica instaurata si bine intretinuta mediatic in randul populatiei, a determinat majoritatea guvernelor sa ia masuri prin solicitarea a milioane de doze de vaccin chiar inainte de terminarea testelor de siguranta si de primirea aprobarilor institutiilor de control.

Ceea ce urmeaza este strict parerea mea, foarte corecta de altfel si imi pare rau daca voi jigni pe cineva. De fapt, nu-mi pare.

Fiinta umana este construita in asa fel incat sa-si puna intrebari, cu atat mai mult in fata necunoscutului. Daca dupa aceste intrebari, fiinta umana ia decizii proaste, se transforma din fiinta umana neinformata in fiinta umana cu capacitati mintale reduse. Mai pe romaneste, trebuie sa fii tampit, ca sa faci acest vaccin [imi cer scuze]. Un medicament, de orice tip ar fi acesta, nu apare peste noapte. Numai gandind inconstient, poti sa fii capabil sa te raportezi la efectul imediat al unui remediu, fara a acorda importanta meritata probabilitatii de a exista reactii adeverse, efecte pe termen lung, complicatii neprevazute.

Fostul ministru al sanatatii din Finlanda starneste controverse prin declaratiile socante [ http://www.youtube.com/watch?v=YEWGHhuTa7w ], determinand anumite persoane, nu foarte avantajate de aceste dezvaluiri, sa puna afirmatiile pe seama varstei inaintate, implicit a ceea ce se presupune a fi o gandire ilogica si incoerenta a doamnei respective. Nu cred ca varsta de 71 de ani atrage dupa sine senilitate, doar pentru ca o persoana avizata se hotaraste sa aiba o parere despre acest fenomen.
Nu ma simt in masura, evident, nici macar sa cred veridice toate afirmatiile dumneaei, cu atat mai putin sa afirm ca sunt, nici cel putin in contextul de simpla opinie, dar fara fum nu iese foc si nu este nevoie de un incendiu devastator pentru a arde cateva casute.

Trebuie sa cunosti adevarul din spatele acuzatiilor si speculatiilor grave, cum ca se urmareste depopularea planetei, imbogatirea anumitor persoane si alte lucruri de acest gen? Nu. Acest subiect este de neatins. Nu avem informatiile necesare. Sunt presupuneri fanteziste, cel putin pentru moment.
...dar intrebarile simple si le poate pune fiecare dintre noi: De ce majoritatea medicilor nu se vaccineaza? De ce concluziile in urma testelor de siguranta sunt atat de variate? Unde este certitudinea? De ce nu toate institutiile de control isi dau acordul? Spaima populatiei este intr-adevar in concordanta cu numarul de decese? Cat este situatie de criza, cat este mass-media?

Stiati ca in Marea Britanie au existat asa-zisele "petreceri de gripa porcina", unde parintii isi duceau copiii in apropierea persoanelor afectate de gripa porcina, in speranta ca acestia se vor infecta cu gripa, inainte ca virusul sa se transforme printr-o mutatie intr-unul mai periculos?
Stiati ca in certificatul de deces al lui Toni Tecuceanu nu este mentionat virsul A H1N1?
Stiati ca specialisti ca Dr. Wolfgang Wodarg si Dr. Johannes Lower [google them] afirma ca vaccinul anti-gripal poate fi mai periculos decat gripa in sine, prezentand riscul de soc anafilactic si focare metastatice [alergii si cancer, adica]?
Nicio revelatie, nimic? Cum ca totul este de fapt o afacere extraordinara pentru industria farmaceutica? "Banii, comedie, banii, tragedie."

Teama. Mi se pare fireasca. Oamenii se sperie de soricei mici, la ce sa ne asteptam in fata virusurilor sau a bolii? Mastile chirurgicale. Fie. Oamenii tind spre ridicol sau se poarta?? [upgrade, fashionista, upgrade!], dar sa fim de acord sa ne facem un vaccin despre care nu avem informatii suficiente, da dovada de iresponsabilitate atat fata de noi insine, care vom suporta eventualele repercusiuni, cat si fata de ceilalti, prin modelul pe care il oferim; pentru ca spiritul turmei e spiritul turmei [imi cer scuze, dar altfel nu-mi explic coada din fata unui anumit spital].

Cand avem de-a face cu un caz extrem, in care timpul sau gravitatea situatiei sunt cele care ne preseaza sa luam decizii, posibilele greseli devin oarecum explicabile, dar cand singurele lucruri care exercita presiune sunt o gloata de stiristi prea "harnici" si o multime de zvonuri nefondate, cred ca avem timp sa ne gandim inainte de a actiona; pentru ca daca nu gandim, ajungem in randul unor cozi infernale in fata anumitor spitale. Si trebuie sa fii tampit, ca sa faci acest vaccin. [imi cer scuze].


Am incheiat. Nu va vaccinati, copii. Sunt tari si subpopulate. Avem unde trai cu totii.

2010

10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2... 1!!!!! Toata lumea este / incearca sa para / vrea sa fie fericita. Toata lumea are dorinte. Toata lumea are asteptari. Toata lumea VREA si NU mai VREA. Sampania, artificiile, imbratisarile, saruturile, urarile, rezolutiile. Suntem optimisti, entuziasti si radiem de bucurie si convingere. Inchidem ochii. Anul acesta o sa fie exact cum vreau eu!!

...Si chiar este.
Cu indulgenta, primele trei zile din ianuarie. Cand paharul de sampanie va fi gol, muzica oprita, scena de dans goala si prietenii vor fi plecat, vom incepe incetisor sa avem o serie de revelatii. Prima va fi fara doar si poate legata de "prietenii vor fi plecat", in stransa legatura cu apartament, curatenie, eu. Dupa care inevitabil, se va infiripa un gand mic si rau, cum ca POATE anul nostru nou si frumos si plin de oportunitati este de fapt doar... Nou. Pana vom fi terminat curatenia, "poate" va fi disparut demult din ecuatie.

Anul nou este "de maine ma las de fumat". Nu ma las de astazi, pentru ca asa este construita vointa umana, am nevoie ca un alt inceput sa il declanseze pe al meu. Inceputul zilei - inceputul vietii mele ca nefumator. Inceputul unui an - inceputul unei noi si perfecte existente. Numai ca "de maine" nu ma las niciodata de fumat.

Oamenii gresesc, nu pentru ca au asteptari aproape imposibile ori dorinte irealizabile, ci pentru ca perspectiva este extrem de eronata. 2010 nu o sa va aduca sanatate, 2010 nu o sa va aduca dragoste, 2010 nu o sa va aduca bani, fericire si impliniri. NU. Voi insiva o sa vi le aduceti [sau nu].
Cum o sa fie 2010? O sa fie cu 12 luni, 365 de zile si patru tentative de anotimpuri.
Cum o sa fiu EU in 2010?

Directia gresita este un aspect foarte problematic pentru un drum pe care il dorim a fi bun.

Va doresc sa fiti exceptionali in noul an. Daca nu reusiti, nu va panicati, Anul Nou e si la anu'. La multi ani!